Alexandra Mureșan

Paradigma artificării sticlei
The Paradigm of Glass Artification

 

REZUMAT

Scopul acestei lucrări este de a arăta că evenimentele care preced apariția, în anii [19]60, a mișcării cunoscute drept sticla de studio și evenimentele de imediat după marchează în fapt debutul unui coerent proces prin care sticla – ca material și practică – intră oficial în câmpul Artei.

Demonstrarea acestui fapt va fi realizată utilizând sistemul analitic al conceptului de artificare. Acest fenomen al artificării, așa cum este el descris de teoriile estetice contemporane, reprezintă un proces comprehensiv prin care activități, anterior ignorate de lumea artei, au emers ca noi practici artistice, iar lucrările obținute au ajuns să fie unanim acceptate ca opere de artă.

Comparând procesele constitutive ale artificării cu acțiunile și interacțiunile ce au avut loc în domeniul sticlei în a doua jumătate a secolului al XX-lea, devine evident faptul că un cerc vicios a fost rupt și că dezbaterea privind potențialul sticlei de a fi artă și al artei de a emerge prin sticlă a trecut la un alt nivel. Rezultatul vizat e certificarea, printr-o analiză pragmatică, a faptului că sticla a parcurs cu adevărat un proces de artificare. Interogațiile care succed acest demers privesc limitele acestei artificări a sticlei și provocările pe care acest domeniu, odată artificat, le întâlnește în era globalizării.

 

CUVINTE CHEIE: sticlă, sticla de studio, sticla românească, artificare, artificarea sticlei, artă, artă decorativă, artă aplicată, meșteșugul sticlei, industria sticlei

 

ABSTRACT

The aim of this paper is to show that the course of events which led to the appearance of the movement generally known as studio glass, and the events that immediately followed, are in fact the advent of a coherent process by which glass as a material and a practice entered the field of Art.

This demonstration is to be obtained by analyzing those events, through the analytical system of lenses offered by the concept of artification. The phenomenon of artification, as generally defined by the contemporary aesthetic theories, is an all comprehensive process through which new practices, that were previously disconcerted by Art, emerge as certified art practices and their creations are unanimously accepted as works of art.

Comparing the processes of artification with the actions and interactions that occurred in the field of glass in second half of the XX century, we discover that a vicious circle has been broken, and that the debate about whether glass can be Art or that Art can be made in glass went to a different level. By certifying through a point to point analysis that glass underwent an artification process and that Art can be made in glass, a question now remains: what are the limits of glass in Art?

 

KEY WORDS: art, glass art, art in glass, studio glass, Romanian glass, artification, glass artification, aesthetics, decorative art, applied art, craft, glass industry