Irregular, Vol.1, Issue.1, 2016

Apel la contribuții

Tema:

Cercetarea despre, prin și pentru artă

25 ianuarie 2016: lansare apel la contribuții

28 februarie 2016: termen limită trimitere propuneri de studii / articole

10 aprilie 2016: termen limită trimitere studii / articole în format integral

29 mai 2016: termen limită realizare peer-review studii / articole

31 iulie 2016: termen limită editare finală studii / articole

31 august 2016: termen limită apariție număr revistă

 

Editori de număr: Conf.univ.dr. Bogdan IACOB & Conf.univ.dr. Mara RAȚIU

Coordonatori de număr: Conf.univ.dr. Anamaria TOMIUC & Prof.univ.dr. Vlad ȚOCA



ARGUMENT


     

        În ultima jumătate de secol am fost martorii unei semnificative diversificări a disciplinelor academice și a discursurilor culturale care se concentrează asupra analizei și explicitării fenomenelor artistice și a paradigmelor de producție, receptare și utilizare socială a artei. Astfel, în câmpul disciplinelor academice care au asumat istoric sarcina de a reflecta teoretic asupra artelor vizuale, și anume istoria artei și estetica filosofică, a avut loc o evoluție înspre diversificarea manierelor de abordare a obiectului lor de cercetare. Pe măsură ce tot mai multe paradigme au fost integrate în cercetarea istorică și filosofică asupra artei (teorie critică, filosofie postmodernă, feminism, marxism, studii postcoloniale etc.), disciplinele științifice menționate au dezvoltat numeroase fațete conceptuale care le-au modificat semnificativ, le-au pus în fața unor noi provocări, dar le-au oferit totodată oportunități noi de analiză teoretico-discursivă a câmpului artei.

        De asemenea, pe parcursul ultimelor decenii, arta a devenit, din ce în ce mai frecvent și mai relevant, obiect de interes pentru mai multe dintre științele sociale și umaniste, care nu abordaseră consistent fenomenele artistice în perioada lor de formare și de consolidare academică. Antropologia și sociologia sunt asemenea discipline științifice care, relativ recent, dacă privim lucrurile dintr-o perspectivă istorică amplă, au ajuns să considere arta ca un fenomen de studiat în mod legitim și util cu instrumentele și metodologiile lor de cercetare specifice. Astfel, antropologia artei și sociologia artei au devenit în contemporaneitate căi majore de chestionare științifică a fenomenului artistic, urmărind să pună în lumină mai cu seamă implicații sociale și / sau culturale ale acestuia, anterior tratate ca marginale în demersurile de cercetare istorice sau filosofice. Mai mult decât atât, idei și concepte utilizate în contextul disciplinelor aici menționate au influențat semnificativ abordările istorice și filosofice ale artei, astfel încât, spre exemplu, studii de istoria artei care să încorporeze maniere de lucru de factură sociologică nu mai sunt, de ceva timp, rarități în peisajul publicațiilor științifice.

       În linia aceluiași fenomen de diversificare și multiplicare a discursurilor contemporane asupra artei se înscrie și coagularea unor discipline precum studiile culturale sau studiile vizuale care ab initio au plasat arta sau practicile culturale legate de aceasta în centrul demersurilor lor de cercetare. Însă abordarea acestui domeniu din perspectiva numitelor discipline este în mod particular caracterizată de eforturile de integrare a artei și a practicilor culturale conexe sau derivate din aceasta într-o viziune mai amplă și mai atentă la substraturile socio-politice asupra forțelor culturale și simbolice care acționează în diferite societăți și grupuri sociale, mai ales contemporane. Ca și în cazul disciplinelor anterior menționate, studiile culturale și studiile vizuale au furnizat interesante noi perspective de investigație a fenomenelor artistice pentru istorie și filosofie; astfel, de pildă, hibridizările fertile între aceasta din urmă și noile paradigme din sfera studiilor vizuale au fost adesea de natură să conducă la producerea de cunoaștere relevantă și incitantă.

       În fine, numeroase lucrări științifice au utilizat combinații incitante și adesea problematice de metode de cercetare apropriate din mai multe dintre disciplinele tradiționale și recente care s-au aplecat asupra fenomenului artistic. Astfel, răspunzând provocărilor ridicate de evoluțiile lumii în care trăim și de revoluțiile contemporane în definirea rolului social, cultural și politic al artei și al vizualității, cercetarea teoretică asupra artei este astăzi mai complexă și mai diversă, dar și mai problematică și mai fragmentată ca oricând.

        Adăugându-se – complementar sau tensionat, problematic și provocator – acestui evantai eterogen de discursuri asupra artei, îmbogățind pluralismul înțelegerii și receptării rolului și posibilităților artei în lumea contemporană, conceptul de cercetare artistică a devenit în ultimele patru decenii unul din ce în ce mai discutat și disputat în câmpul artei. Momentul de cotitură al dezbaterii asupra conceptului îl reprezintă publicarea, în 1993, a articolului Research in Art and Design de către Sir Christopher Frayling. În acest articol, renumitul istoric face o pledoarie pentru cercetarea în artă, articulând o clasificare a tipurilor de cercetare asociate domeniului artei și design-ului: research into art and design (cercetare despre artă), research through art and design (cercetarea prin artă) și research for art and design (cercetarea pentru artă).

       Primul tip de cercetare este neechivoc, desemnând, în fapt, cercetarea teoretică asupra artei specifică evantaiului de discipline științifice mai sus menționate. Cel de-al doilea tip se referă la reflecția artistului / designer-ului asupra materialelor cu care operează, la experimentele și activitățile pe care acesta le realizează în cadrul procesului artistic. Cel de-al treilea tip de cercetare este, din perspectiva lui Frayling, cel mai dificil de definit, fiind vorba de „acea cercetare unde produsul final este un artefact și unde gândirea este întrupată în artefact, cercetare al cărei prim scop nu este o cunoaștere comunicabilă în sensul comunicării verbale, ci în sensul comunicării vizuale, iconice sau imagistice” (Frayling: 1993, p.5). Caracterul problematic al ceea ce Frayling numește research for art and design ține de inabilitatea conceptului în a distinge între practica artistică ce nu este cercetare și cea care poate primi această titulatură. Din perspectiva istoricului britanic, există, fără doar și poate, o „tradiție cognitivă” a artei și spre aceasta trebuie orientată reflecția asupra cercetării artistice; în schimb, ceea ce el numește „tradiție expresivă” a artei nu se califică ca cercetare.

        Cum distingem, deci, între arta ca cercetare și arta ca simplă practică? Cu siguranță, distincția este necesară și imperativă în măsura în care asimilarea oricărui demers artistic – profesionist sau amator, academic sau non-academic – cu cercetarea ar echivala cu diluarea până la dispariție a specificului cercetării artistice și, consecutiv, cu respingerea acestui tip de cercetare de către reprezentanții domeniului științific și administrativ.

        De altfel, această problematică a constituit punctul de plecare pentru o serie importantă de analize academice al căror ritm s-a intensificat vizibil în perioada 2005 – 2015, odată cu generalizarea, în spațiul european, a doctoratului în artă, în contextul Declarației de la Bologna. Proiecte și publicații precum Artistic Research. Theories, Methods and Practices (Hannula, Suroanta, Vaden: 2005) sau Share. Handbook for Artistic Research Education (Wilson, van Ruiten (eds.): 2013), reviste precum Journal for Artistic Research sau Texte Zur Kunst au încercat să explice specificul cercetării artistice în raport cu alte tipuri de cercetare, analizând modalitățile în care diverse tradiții educaționale au implementat doctoratul în artă și reflectând asupra consecințelor asumării practicii artistice ca cercetare. De altfel, interpretările asupra cercetării artistice glisează între a vedea cercetarea ca un mijloc de „disciplinare” a artei și a înțelege cercetarea artistică ca singura formă de rezistență împotriva sistemului neo-liberal. Între aceste extreme, se conturează o viziune dominantă conform căreia doar valorile artistice pot constitui criterii de evaluare a cercetării artistice.

        În linia celor menționate mai sus, pentru numărul 1 al revistei IRREGULAR. Transylvanian Journal for Research in the Visual Arts colectivul de redacție lansează un apel la contribuții care să ilustreze această diversitate de maniere metodologice, paradigme conceptuale și instrumente de cercetare ce caracterizează în mod esențial peisajul actual al discursurilor teoretice asupra artei, formulate fie din afara câmpului propriu-zis al practicilor artistice, fie, atunci când este vorba despre proiecte de cercetare artistică, ca (auto)reflecții interne acestui praxis.

        Avem în vedere lucrări științifice care să se revendice de la una sau mai multe perspective și domenii de cercetare din sfera științelor sociale și umaniste, incluzând, dar fără a fi limitate la istorie, filosofie, sociologie, antropologie, psihologie, studii de gen, comunicare, studii culturale, studii vizuale, științe politice etc. Temele de interes includ, dar nu sunt limitate, la teorii recente ale artei și culturii, implicațiile sociale și culturale ale practicilor artistice, dinamicile economice și politice ale artei și culturii, dialoguri inter-disciplinare în cercetarea artei și a culturii vizuale.

       De asemenea, sunt încurajate studiile și articolele care abordează teoretic cercetarea artistică în raport cu publicațiile din domeniu, precum și studiile ce reflectă asupra procesului artistic în sensul identificării caracteristicilor specifice activității de cercetare artistică, atât din perspectiva cercetării prin artă, cât și a cercetării pentru artă. Un interes special va fi acordat proiectelor educaționale artistice ce se revendică de la ambele tipuri de cercetare artistică anterior menționate.

        Adițional studiilor / articolelor aferente secțiunii tematice, colectivul de redacție lansează un apel la contribuții pentru celelalte trei secțiuni ale revistei, independent de tematica numărului în curs: secțiunea dedicată proiectelor de creație și cercetare artistică, secțiunea dedicată proiectelor doctorale în arte vizuale și cea dedicată cronicilor, recenziilor, eseurilor și interviurilor. 



Referințe:

Frayling C. 1993. Research in Art and Design, Royal College of Art Research Papers series 1(1).

Hannula M., Suroanta J., Vaden T. 2005. Artistic Research. Theories, Methods and Practices. Academy of Fine Arts in Helsinki & University of Goteborg.

Wilson M., van Ruiten S. (eds.). 2013. Share. Handbook for Artistic Research Education. ELIA.

Journal for Artistic Research, [Online], la adresa: http://www.jar-online.net/

Texte Zur Kunst. 2001. ‘Artistic Research’. No.20.